Sa ma ierte Dumnezeu, dar in zilele astea cu moastele Sfantului Dumitru, Bucurestiul se transforma intr-o pacoste. Cu inghesuiala, cu sudalmi, cu alergatura, cu lesin, cu fete palide, cu "manifestatie" de-a dreptul in statie la 32. La tramvaiul 32. Si zic: unde sunt cele sfinte aici, fratilor? De ce trebuie sa te inghesui ca nebunul, sa alergi ca nebunul, sa cazi ca nebunul, printre picioarele celorlalti, doar-doar o sa pupi moastele cu 5 minute inaintea celui pe care l-ai depasit alergand. Nu mai punem la socoteala invazia de indivizi cu chilipiruri sfinte, invazia de masini blocate in trafic, din motive de pelerini, invazia de politisti care fluiera sa-ti termine tie urechile, tramvaiele blocate pe linie. Nu, nu mai punem la socoteala. Cum nu mai punem la socoteala nici ca in seara asta am mers doua statii foaaarte lungi pe jos, in conditiile in care aveam deja bataturi de la tenisii mei cei noi, ca sa iau un tramvai supraaglomerat si, dupa aia, unul si mai si. Bucurestiul e, deci, de neiubit si de netolerat zilele astea. Daca tineti la nervii vostri, nu treceti prin centru.
luni, 26 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
bucurestiul e si capitala mondiala neoficiala a circului. religios si de alte tipuri.
De acord cu tine. Din pacate. Mi-as fi dorit sa traiesc intr-un oras in care sa mergi pe niste strazi sa fie-o bucurie. Sa te-asezi pe niste trepte si sa-l asculti pe unul cum canta la chitara, cum am vazut eu in Praga. Sa mergi alandala pe stradute si sa te bucure ce vezi in jurul tau. Pe mine, zilele astea, cel putin, mersul prin Bucuresti nu ma mai bucura deloc.
Trimiteți un comentariu