Casa Satya

Sa ne-ntelegem, asta nu e reclama. E doar povestea unui loc fain din Bucuresti, pe care nu-l stiam si pe care-mi pare bine ca-l stiu acum. Si mai stiu ceva: ca-mi pare rau ca n-am avut aparatul la mine, sa fac o poza, in semiintuneric, usii de la intrare, frumoasa, frumoasa, cu bucati de sticla colorata. Arata ca un vitraliu, si inca unul foarte fain.

Ca sa intelegeti ce spun, Casa Satya e un fel de restaurant (desi e, de fapt, un cumul de chestii: restaurant, ceainarie, spa, etc.). Intr-o casa veche, cu scara de lemn care scartaie sub pasi. Restaurant, ziceam. Ayurvedic. Ce-i asta? Nu va tin eu teorii acum. Netul e plin de povesti ayurvedice. Cert si ca Satya e asa, un loc ca o poveste indiana: lumina galbena si linistita, masute rotunde si, pe ele, boluri mici cu flori, aer racoros (e o adevarata filozofie aici, cu aer ionizat sau nu stiu cum, uitati-va pe site), plante verzi atarnand bogat din glastre si multe mancaruri cu nume complicate. Ma rog, complicate pentru mine care ma uitam, cu un aer usor dezorientat prin meniu si aiurea, doar-doar m-o ajuta cineva sa aleg cea mai potrivita chestie. Ca ma pierdusem, asta-i clar. Dar dupa aia m-am gasit si m-am uitat acolo vreo trei ore, in fata unui platou cald cu cuburi aurii de panir, rulouri de vinete si falafel, in fata unui minunat ratatouille cu couscous (acesta a fost primul meu couscous, la care ravneam de un milion de ani si care a fost de-li-cios; multumesc, mariusache :)). Bine, sa nu omitem faptul ca mi-am varat nasul si dintii si-n farfuria vecina, in care statea, mandru, un somon inecat in sos de capere. Si seara a trecut cuminte in inghitituri mici de limonada cu miere si ghimbir si priviri aruncate catre faldurile de panza atarnand din tavan si pe geamurile mari care dadeau spre terasa colorata din gradina. Si-afara s-a intunecat putin cate putin si eu m-as fi culcat acolo, pe fotoliul ala alb, cu cu muzica aia calma si frumoasa care-mi picura in urechi.

Cum aparat n-am avut sa imortalizez lenea si starea de bine ce ma cuprinsese, promit ca ma mai intorc la Casa Satya. Si pentru poze si pentru nenumaratele feluri de mancare din meniu. Care trebuie studiat de-a fir a par, ca sa incercam tot si toate. Amanunt important: nu veniti pregatiti sa roadeti o costita de porc sau o pulpa de pui. Ca nu sunt. Sunt doar chestii vegetariene si gatite bio pe deasupra.

Am furat o poza de la ei de pe site, ca sa colorez postul asta in culori indiene. Noapte buna.