vineri, 16 octombrie 2009

Case vechi si povesti triste

Cred ca mi-am dorit intotdeauna o casa veche, cu camere mari si podele care scartaie. Trec, o data pe an, cand ma duc la BCR Open Romania, pe langa casele din strada Dr. Lister si de pe strazile din juru-i. Si ma vad si eu intr-o curte mare si frumoasa si verde, intr-o casa cu arhitectura bogata, pe strazile acelea unde-auzi musca bazaind si unde zici ca nu traiesti in Bucuresti. Daca o sa castig vreodata la Loto, tineti bine minte: eu acolo ma mut.

Cred c-am idealizat intotdeauna casele vechi, cu miros de interbelic. Mi le inchipui vesele, zambarete, cu bunici calde si primitoare, cu farfurii pline cu gogosi in zi de sarbatoare. Nu cu oameni chinuiti si tristi, cu povesti intunecate care-i bantuie. M-am plimbat zilele astea pe niste strazi din buricul Capitalei *nu va spun unde, ca nu-i important*, strazi cu blocuri cu putine etaje si cu case in care ghiceam, cum v-am zis, caldura. Si-am gasit apartamente mari si frumoase, cu priveliste si tavane inalte, in blocuri din 1930, si-n ele, oameni intristati, aproape nefericiti.

Am strans povesti ca sa reconstitui destinul unei familii si-am gasit o bunica singura intr-o casa mare, o voce subtire si categorica, "Nu ma mai deranjati, nu ma mai cautati!", rasunand gol intr-un apartament de 150 de metri patrati, doi oameni c-un copil bolnav in apartamentul de dedesubt, suparati ca le cad in cap, si la propriu si la figurat, fecalele celor de sus (si pe cei de sus nu-i intereseaza), o casa cu incapere mica si-o gradina si-un intrand, unde am auzit povestea unui om care s-a speriat amarnic dupa 1989 de lipsa locului de munca (notiunea de somaj era o chestie inca ireala in Romania anilor '90), care a facut o depresie si-a stat cateva luni la Spitalul 9. Si, peste toate cele, povestea unui om cu functie in comunism, care nu si-a mai revenit nicicand din socul schimbarii de regim. Toate, povesti triste in case frumoase.

Si-atunci cred ca trebuie sa-mi reconsider punctul de vedere: casele vechi, la care visez eu, nu abunda in mod obligatoriu in veselie, nu sunt frumoase si linistite, ci, de multe ori, de foarte multe ori, sunt case triste, pentru ca asa sunt cei care le locuiesc.

3 comentarii:

Anonim spunea...

bravo Flory, frumos din partea ta!

la mai multe

lucian p15 :)

Florentina spunea...

Bine ai venit pe aici, lucica :) Sa mai treci. Si pe-aici si pe la: http://despre-toate-si-despre-nimic.blogspot.com/, care e un blog cu state mai vechi :).

Anonim spunea...

sa treci pe "dr Lister , cand sunt teii in floare !!!:):)

 


Design by: Pocket