Anul asta, petrecerea noastra de Craciun s-a transformat intr-un concert cu Stefan Banica jr. Eu preferam petrecerea, daca ma intrebati: anul trecut a fost super simpatic, cu Jukebox si Sonique, cu dans si cu prieteni. Anul asta a fost, asa, mai impersonal, desi tot cu prieteni, dar cu stat pe scaune si cu dureri de cap, lovind din cand in cand. O sa tin mai degraba minte drumul catre Sala Palatului cand m-am agatzat ca o lipitoare de Boicea, ca sa ma duca vie la spectacol. Ca patinam mai ceva ca Plushenko in zilele lui bune.
Una peste alta, insa, concertul a fost ok si Banica stie, cu toate ifosele lui, sa faca show. Ma rog, ifose. Se poate sa exagerez eu, ca sa impresionez auditoriul. Dar Banica are si el fitzele lui. Dar are si voce, asa ca le scuzam. Fitzele. Cum ziceam, spectacolul a fost fain. Pe alocuri, impresionant: vezi gospelul si vitraliile care umplusera scena. A fost insa si mai faina, si mai buna, turta dulce. In care mi-am varat mainile pana la cot. Iar
Zalex a fost pe faza. Asa ca uite doua-trei poze luate de la el de e blog.
Foto:
ZalexUna peste alta, ce-are asta cu Bucurestiul? De ce un post pe blogul asta si nu pe celalalt? Ei, uite-asa. Spectacolul a fost in Bucuresti, asta o fi, poate, motivul. Plus ca am cam neglijat aceasta a doua casuta pe care am plasat-o in blogosfera. Asadar, Banica jr. Ca daca va spun de baltile si zapada scofalcita si maro din Bucuresti, piere tot farmecul.
